Hopscotch

Te trezesti. Afara inca nu s-a luminat destul de bine si inca ai impresia ca e noapte. Ai mai dormi putin, dar trebuie sa faci ochi si sa infrunti realitatea. Dupa ce mai lenevesti inca 5 minute (care mai rau te ametesc decat sa te invioreze) hotarasti ca e vremea sa te ridici din pat. In afara paturii e al dracu de frig si daca te uiti mai bine pe geam, vezi ca ninge. Pff, deci nu visai. Inca mai e iarna. Pacat. E 8:30 si inca nu te-ai imbracat. La 9:30 trebuie sa fii la romana, sa te intalnesti cu alti nefericiti ce sunt nevoiti sa se trezeasca vinerea la asemenea ore. Ok, iti cauti ceva de imbracat si in graba te piepteni, te speli, lasi balta patul nefacut si fugi, uitand sa incui usa. Te urci in lift, cobori, iar cand iesi realizezi ca usa a ramas descuiata. Urci pe scari, incui usa si pleci (din nou). Rasufli, te urci in 381 si zambesti usurat. De acum in colo, nimic nu te mai poate opri. La romana te intalnesti cu colegii de actorie, va imbratisati superficial si rece si porniti spre teatru. Proba incepe.Miro isi invinge emotiile. Examenul e luat.


Asa vreau sa fie maine. Fara laaacrimi si venin. Da, maine am examenul la actorie. Imi e frica. Nu, nu imi e:)) Voi trece. Veti vedea voi